Mariana Gurza

Am primit cu placere un volum aparut la Editura „Princeps Edit”, 2006, intitulat „Nichita Stanescu-un idol fals?”, purtand semnatura cunoscutului scriitor si critic literar Adrian Dinu Rachieru. Un argument la cuvintele cunoscute: „Sansa scriitorului nu se joaca niciodata in timpul vietii lui”(Nichita Stanescu) Nu stiu daca imi este permis a incepe prin „argumentul” autorului. „Pe harta seismica a literaturii romane, numele lui Nichita Stanescu -„obiect” de cult si tinta unor nesfarsite pelerinaje, candva – a devenit acum, pe piata postuma, o miza a revizuirilor postdecembriste. Provocand, dincolo de interesul scriitoricesc, o infloritoare „mitologie ieftina” (cum observase Alexandru Condeescu), fenomenul Nichita este, indiscutabil, un caz de sociologie literara .” A.D.R.

O carte bine scrisa, argumentata sociologic si literar, atingand „gloria inertiala”, „zarea transmodernismului”, vorbindu-ne despre „nichitizare”, despre „Nichita Stanescu si „dreptul la timp”. „Oricat s-ar stradui unii”, marturiseste autorul, „Nichita Stanescu nu poate fi dat jos de pe soclu”

Pe coperta cartii , versuri semnate de Nichita:

Nu jupuiti, de foame,

vulturii in timp ce zboara!

Carnea vulturului

chiar si fiarta

miroase a stele!

Oricat v-ar fi foame,

dati-i dracului de vulturi!

Numai sborul lor

e gustos.

Ma jur!”

Si un cuvant ziditor ,din „cuvintele autorului”:”Slujirea poeziei este durere”.(Nichita Stanescu)

MARIANA GURZA

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: