Am primit cu placere un volum aparut la Editura “Princeps Edit”, 2006, intitulat “Nichita Stanescu-un idol fals?”, purtand semnatura cunoscutului scriitor si critic literar Adrian Dinu Rachieru. Un argument la cuvintele cunoscute: “Sansa scriitorului nu se joaca niciodata in timpul vietii lui”(Nichita Stanescu) Nu stiu daca imi este permis a incepe prin “argumentul” autorului. “Pe harta seismica a literaturii romane, numele lui Nichita Stanescu -”obiect” de cult si tinta unor nesfarsite pelerinaje, candva – a devenit acum, pe piata postuma, o miza a revizuirilor postdecembriste. Provocand, dincolo de interesul scriitoricesc, o infloritoare “mitologie ieftina” (cum observase Alexandru Condeescu), fenomenul Nichita este, indiscutabil, un caz de sociologie literara .” A.D.R.
O carte bine scrisa, argumentata sociologic si literar, atingand “gloria inertiala”, “zarea transmodernismului”, vorbindu-ne despre “nichitizare”, despre “Nichita Stanescu si “dreptul la timp”. “Oricat s-ar stradui unii”, marturiseste autorul, “Nichita Stanescu nu poate fi dat jos de pe soclu” Pe coperta cartii , versuri semnate de Nichita:>>>>>>>
____________________________________
